O carte care te invită la reflecții și la a descoperi sensurile profunde ale trăirilor unei femei puternice, pe drumul plin de surprize către propria fericire.

În Cuvânt către Cititor, Paula și Catia, ne sunt prezentate ca fiind "două tinere care au crescut cu vise și dorințe", așa cum fiecare facem în anii tinereții, în care ne creionăm viitorul.

Încă din primul capitol, Reîntâlnire, cele două, într-o discuție profund confesivă, ne spun: "Cert este că am plătit cu parte din viețile noastre, cu timpul care este cea mai valoroasă monedă".

Catia a intrat la facultate ajutată de Mircea, soțul ei, pentru care "Arhitectura este unica artă care îmbină frumosul cu utilul". Dar, "deși e arhitect, nu a ținut cont că și căsnicia are nevoie de un aspect compozițional, ca și o operă artistică, de o structură de rezistență, care să o facă să dureze în timp, să fi creat un spațiu locuibil, construit din sentimente și dragoste, vorbe și gesturi". Pentru Catia căsătoria era o loterie: "ca atunci când joci la LOTO, tragi un bilet, dacă ai noroc e câștigător, dacă nu, mai tragi unul, și tot așa până când ajungi bătrân și vezi că ai jucat degeaba, ai rămas fără bani și fără să fi avut o viață așa cum o doreai".

În capitolul 2, București, povestea celor două prietene continuă. Catia lucrează la casa de bilete, iar Dan e actor la Teatrul de Comedie.

Capitolul Unchiul Carol este dedicat acestuia, fost copil de cazarmă de la 5 ani, cât și începutului de poveste al Catiei, care îl cunoaște pe arhitectul Mircea Manolescu în Cișmigiu și care, la scurt timp o cere în căsătorie. O frumoasă plimbare care mi-a amintit de anii studenției, de Cișmigiu, de intrarea principală din Știrbei Vodă, de povestea parcului, de Rotonda Scriitorilor...

Urmează Mircea, un capitol în care revăd Hanul lui Manuc, Parcul Tei, Teatrul Național, din nou anii mei de studenție, când orașul era un vis...

În capitolul Frații, îi cunoaștem pe cei doi: Mircea și Mihai. Ultimul, făcuse cursuri de somelier și era nevăzător. Pentru el "Vinul e ca o poezie care oferă emoție, aroma aproape senzuală, echilibrul surprinzător".

Urmează capitolul Trădarea, în care Catia așteaptă să se căsătorească cu Mircea, dar era cu gândul la Mihai, fratele lui, bărbatul pe care l-a dorit de când l-a văzut. Mihai o cere în căsătorie... Catia pregătește divorțul cu Mircea, care era distant și fără afecțiune față de ea. Frații se bat, ea cade pe scări și ajunge la spital, unde apare, "necunoscutul cel bun", Dan, a cărui soție urcă la cer și care "a luat-o la el acasă; În viața lui Dan, o femeie pleca și alta intra".... Straniu... Destinul știe ce face... O acțiune tumultoasă, pasională, scrisă cu sufletul.