"Grigore, stapanul viitorului trecut" este un roman alegoric, al esentei vietii expuse intr-o incercare perpetua a protagonistului, de altfel un om simplu, de a intelege si de a se impaca cu timpul, atat cel trecut, cat si cel prezent.

Aurelia, consoarta acestuia, pare a fi singura dornica sa il sustina in efortul sau intreprinzator, pentru ca in final, tocmai cand barbatul reusise sa afle raspunsul la intrebarile chinuitoare care il insotesc pe parcursul actiunii, sa i se alature si fiul sau.

Pornind de la premisa ca niciodata nu-i prea tarziu, elegia cautarii sinelui aduce cititorului o perspectiva atotcuprinzatoare asupra vietii umane.