Poezia Elenei Felicia Fulga se inscrie intr-o formula lirica, potrivit careia poti face poezie din orice, intr-o libertate de exprimare pana la cele mai mici detalii, ca si cum tot ce atinge poate deveni poezie. Acest tip de discurs euristic este des intalnit la poetii de astazi, insa fara a anula trairea, acea neliniste care ne trimite cu gandul mai degraba la inceputurile poeziei, la acea stare genuina a poeticului in care predomina sinceritatea simtirii, rostita simplu, fi resc, ca o intamplare lumeasca a fi intei.

Elena Felicia Fulga crede ca lumea incepe cu ea si se termina in destramare odata cu ea: lumea o vad prin al meu sine. Poeta se reinventeaza, generand stari contradictorii ce sugereaza complexitatea sufletului omenesc, fara sa treaca insa de contingent, fara meditatii grave asupra vietii si mortii, asupra iubirii, vazuta ca o experienta a imediatului si nu un miraj al departarilor, sa zicem.

Elena Netcu