O descriere emoționantă a fragilității condiției umane, Povestea lui Hanna Yakub vorbește, în esență, despre o temă universală: diversitatea religioasă și toleranța față de celălalt.

În urma războiului civil din 1860 din Munții Libanului, mai mulți luptători din comunitatea religioasă a druzilor sunt trimiși în exil, călătorind pe mare spre fortăreața Belgrad de la hotarul Imperiului Otoman. Hanna Yakub, un vânzător de ouă, e silit să-și ia identitatea falsă a unui luptător druz și e surghiunit împreună cu ceilalți insurgenți. Întoarcerea acasă, după un îndelungat periplu, înseamnă pentru el o luptă împotriva unei noi singurătăți, alături de o soție și o fiică devenită matură și străină. De data aceasta se confruntă cu un exil interior, mult mai greu de suportat.