Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cantareasca numai amaraciunea iar fericirea nu si-o cantareste" povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Viata lui este o lupta fara sfarsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni. In insemnarile sale el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii opunindu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani. Insa atunci cand incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi rezultatele sunt dureroase ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine.