Aceste Stampe din Germania se datoresc unui poet român de o ascuțită sensibilitate. Este, de fapt, un jurnal personal, în parte – dar numai în parte – echivalent cu ceea ce în veacul al XIX-lea s-au dovedit a fi Confesiunile unui copil al secolului . Totul, însă, se cere a fi privit mutatis mutandis, ținând seama de spiritul diametral opus al veacului nostru. Dumitru Stancu este un sensibil, dar nu un sentimental în genul lui Musset . În rest, ni se înfățișează ca un intens făuritor de atmosferă, îndeosebi dramatică. Și aici iarăși trebuie să accentuăm o anumită distincție față de trecut. Ceea ce era atmosferă lirică, în veacul al XIX-lea, capătă intensitatea tensionată de atmosferă dramatică în veacul nostru cutreierat de cataclisme istorice fără precedent.